TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone]. substantiv masculintrombon
TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane) substantiv masculintrombon
trombón1 (muzicant) (rar) s. m., pl. trombóni substantiv masculintrombon
tromboni, trombonesc v. t. a minți, a păcăli verb tranzitivtromboni
*tromboní (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trombonésc, imperf. 3 sg. tromboneá; conj. prez. 3 să tromboneáscă verb tranzitivtromboni
TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. – V. trombon. verb tranzitivtromboni
tromboni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)tromboni | trombonire | trombonit | trombonind | singular | plural | ||
trombonind | tromboniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | trombonesc | (să)trombonesc | tromboneam | trombonii | trombonisem | |
a II-a (tu) | trombonești | (să)trombonești | tromboneai | tromboniși | tromboniseși | ||
a III-a (el, ea) | trombonește | (să)tromboneai | trombonea | tromboni | trombonise | ||
plural | I (noi) | trombonim | (să)trombonim | tromboneam | trombonirăm | tromboniserăm | |
a II-a (voi) | tromboniți | (să)tromboniți | tromboneați | trombonirăți | tromboniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | trombonesc | (să)trombonească | tromboneau | tromboniră | tromboniseră |