tromboane definitie

TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone]. substantiv neutrutrombon

TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane) substantiv neutrutrombon

trombon, tromboane s. n. minciună, păcăleală substantiv neutrutrombon

*trombón n., pl. oane (fr. trombone, tromblon, d. it. trombone). Durdă cu țeavă răzbuzată ca o trompetă. Un fel de trompetă care se poate lungi orĭ scurta și care se întrebuințează în fanfară. substantiv neutrutrombon

trombon n. trâmbiță mare, compusă din 4 brațe îmbucate unele într’altele, ce se lungesc sau se scurtează după voie spre a produce sunete diferite. ║ m. muzicant care cântă din trombon. substantiv neutrutrombon

TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone. substantiv neutrutrombon