TROHLÉE s.f. (Anat.) Articulație în care un os se învârtește în jurul altuia. [< fr. trochlée, cf. lat. trochlea – scripete]. substantiv feminintrohlee
TROHLÉE s. f. articulație în care un os se învârtește în jurul altuia. (< fr. trochlée, lat. trochlea) substantiv feminintrohlee
trohlee substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trohlee | trohleea |
plural | trohlee | trohleele | |
genitiv-dativ | singular | trohlee | trohleei |
plural | trohlee | trohleelor |