TROHÍN s. n. mică tuberozitate a extremității superioare a humerului. (< fr. trochin) substantiv neutrutrohin
trohin substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trohin | trohinul |
plural | trohinuri | trohinele | |
genitiv-dativ | singular | trohin | trohinului |
plural | trohinuri | trohinurilor |