reduceri si promotii 2018
Definitie trofeu - ce inseamna trofeu - Dex Online
Alege sensul dorit: trofeu - substantiv neutru trofeu - temporar

trofeu definitie

TROFÉU s.n. 1. Armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins și ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptură sau pictură înfățișând un asemenea monument. 2. Pradă de război luată de la inamic. ♦ Victorie, biruință. ♦ Ofranda adusă unei divinități, provenind din prada de război. 3. Coarnele unui cerb vânat. [Pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. trophée, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion]. substantiv neutru trofeu

trofeu, trofee s. n. (intl.) condamnare penală. substantiv neutru trofeu

troféu s. n., art. troféul; pl. trofée substantiv neutru trofeu

*troféŭ n., pl. eĭe și ee (fr. trophée, mlat. trophaeum, cl. tropaeum, d. vgr. trópaion și tropaîon, derivat d. trépo, întorc, pun pe fugă. V. tropic). Spoliile (arme, haĭne, steagurĭ) unuĭ dușman învins: trofeĭele victoriiĭ. Monument compus din spoliĭ atîrnate de un stîlp orĭ de un zid. Fig. Semn, amintire glorioasă: a te mîndri cu trofeĭele. substantiv neutru trofeŭ

TROFÉU s. n. 1. armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins, pentru a comemora o victorie. 2. pradă de război luată de la inamic. ◊ victorie, biruință. ◊ ofrandă adusă unei divinități din prada de război. 3. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colți de mistreț etc.). 4. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. (< fr. trophée) substantiv neutru trofeu

trofeu n. 1. despuierea inimicului învins și ucis; 2. colecțiune de arrne ridicate și așezate cu artă spre a conserva amintirea unei biruințe; 3. orice monument comemorativ al unei victorii; 4. ornament ce reprezintă atribuțiunile unei arte, științe; 5. fig. victorie, izbândă. substantiv neutru trofeu

TROFÉU, trofee, s. n. 1. (în Antichitate) Armura unui dușman învins, așezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se așezau de obicei armele învinsului. 2. Pradă de război luată de la un inamic. 3. Parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei. 4. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. – Din fr. trophée. substantiv neutru trofeu

*troféŭ n., pl. eĭe și ee (fr. trophée, mlat. trophaeum, cl. tropaeum, d. vgr. trópaion și tropaîon, derivat d. trépo, întorc, pun pe fugă. V. tropic). Spoliile (arme, haĭne, steagurĭ) unuĭ dușman învins: trofeĭele victoriiĭ. Monument compus din spoliĭ atîrnate de un stîlp orĭ de un zid. Fig. Semn, amintire glorioasă: a te mîndri cu trofeĭele. temporar trofeŭ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului trofeu

trofeu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trofeu
plural trofeule
genitiv-dativ singular
plural trofeurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z