triunghi definitie

TRIÚNGHI s.n. 1. Poligon cu trei laturi. 2. Grup de trei sau de mai multe ființe sau lucruri dispuse astfel încât unind punctele în care stau s-ar obține un poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. [Pron. tri-unghi. / < tri- + unghi, după fr. triangle, it. triangolo, lat. triangulum]. substantiv neutru triunghi

TRIÚNGHI s. n. poligon cu trei laturi. ◊ suprafața de această formă, la intersecție de drumuri, pentru dirijarea circulației. (după fr. triangle) substantiv neutru triunghi

triúnghi (-iuri), s. n. – Trilater. De la unghi, după lat. triangulus, fr. triangle.Der. triunghiular, adj. (trigonal). substantiv neutru triunghi

triúnghi s. n., pl. triúnghiuri substantiv neutru triunghi

*triúnghĭ n., pl. urĭ (tri- și unghĭ după lat. triángulus). Geom. Figură în treĭ colțurĭ: suprafața unuĭ triunghĭ e egală cu baza înmulțită cu jumătatea înălțimiĭ. (V. echilateral, isoscel, scalen, dreptunghĭ). Muz. Un instrument muzical triangular făcut dintr´o vargă de oțel pe care-l loveștĭ c´o vargă tot de oțel. substantiv neutru triunghĭ

TRIÚNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare, dacă sur fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. – Tri- + unghi (după fr. triangle). substantiv neutru triunghi

triunghiu n. triangul. substantiv neutru triunghiu

triunghi conjugal expr. (livr.) căsnicie în care unul dintre soți este infidel, întreținând relații sexuale cu o terță persoană. substantiv neutru triunghiconjugal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului triunghi

triunghi   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triunghi triunghiul
plural triunghiuri triunghiurile
genitiv-dativ singular triunghi triunghiului
plural triunghiuri triunghiurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z