triumvirat definitie

credit rapid online ifn

TRIUMVIRÁT s.n. Funcția și durata funcției de triumvir în Roma antică. [Pron. tri-um-. / < lat. triumviratus, cf. fr. triumvirat]. substantiv neutrutriumvirat

TRIUMVÍRAT s. n. 1. formă de conducere în Roma antică, între anii 60 și 43 a. Chr., reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2. (p. ext.) asociație de trei persoane care exercită o putere, o influență. (< lat. triumviratus, fr. triumvirat) substantiv neutrutriumvirat

credit rapid online ifn

triumvirát (tri-um-) s. n., pl. triumviráte substantiv neutrutriumvirat

*triunvirát n., pl. e (lat. triumviratus). Funcțiunea de triunvir [!]. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Asociațiune politică de treĭ ca să pună mîna pe putere în vechea Romă: triunviratu [!] luĭ Pompeĭ, Cezar și Crasu (la 60 înainte de Hristos), triunviratu luĭ Octavian, Antoniŭ și Lépid (la 43 înainte de Hristos). substantiv neutrutriunvirat

triumvirat n. 1. funcțiunea triumvirilor; 2. asociațiune ilegală a trei cetățeni puternici, în Roma antică, spre a pune mâna pe autoritatea suverană: întâiul triumvirat a fost format de Pompeiu, Cezar și Crassu (60 a. Cr.); iar cel d’al doilea de Antoniu, Octavian si Lepid (43 a. Cr.). substantiv neutrutriumvirat

TRIUMVIRÁT, triumvirate, s. n. (în Roma antică) înțelegere privată, fără fundament legal, între trei persoane, în scopul cuceririi și exercitării puterii politice în stat. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumviratus, fr. triumvirat. substantiv neutrutriumvirat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitriumvirat

triumvirat  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triumvirat triumviratul
plural triumvirate triumviratele
genitiv-dativ singular triumvirat triumviratului
plural triumvirate triumviratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z