triumvir definitie

credit rapid online ifn

TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir]. substantiv masculintriumvir

TRIUMVÍR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir) substantiv masculintriumvir

credit rapid online ifn

triumvír (tri-um-) s. m., pl. triumvíri substantiv masculintriumvir

*triumvír, V. triunvir. substantiv masculintriumvir

*triunvír m. (lat. triúmvir, d. trium, de treĭ, a treĭ, și vir, bărbat. V. viril, decen- și duun-vir). Magistrat roman care funcționa în unire cu alțĭ doĭ magistrațĭ. Membru dintr´un triunvirat [!] politic. – Nu e nevoĭe să se scrie rom. triumvir. V. triunf. substantiv masculintriunvir

triumvir m. 1. magistrat roman însărcinat cu o funcțiune odată cu alți doi; 2. nume dat lui Pompeiu, Cezar și Crassu precum și lui Octavian, Antoniu și Lepid, când, asociați tustrei, uzurpară autoritatea suverană la Roma. substantiv masculintriumvir

TRIUMVÍR, triumviri, s. m. (în Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir. substantiv masculintriumvir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitriumvir

triumvir  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triumvir triumvirul
plural triumviri triumvirii
genitiv-dativ singular triumvir triumvirului
plural triumviri triumvirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z