Alege sensul dorit: triumfator -adjectiv triumfator -substantiv masculin

triumfator definitie

credit rapid online ifn

TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adj. Care triumfă; învingător, victorios. ♦ (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pron. tri-um-. / < triumfa + -(ă)tor]. adjectivtriumfător

TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adj. care triumfă; învingător, victorios. ◊ (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut. (< fr. triumphateur, lat. triumphator) adjectivtriumfător

credit rapid online ifn

triumfătór (tri-um-) adj. m., pl. triumfătóri; f. sg. și pl. triumfătoáre adjectivtriumfător

*triunfatór și -ătór, -oáre adj. și s. Care triunfă: generalu învingător intră triunfător în Roma. Învingător în războĭ: Traĭan ĭeși triunfător din războĭu cu Daciĭ. Fig. Învingător moralmente: creștinizmu [!] rămase triunfător. Care arată bucuria și mîndria: aer triunfător. – Fals triumf-. adjectivtriunfator

triumfător a. 1. care triumfă; 2. fericit și mândru de un succes obținut; 3. victorios, care a învins. ║ m. 1. general roman care intra în triumf, după o victorie mare; 2. fig. cel ce a repurtat o victorie. adjectivtriumfător

TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adj. Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ Fig. Care exprimă mândrie în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] – Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris. adjectivtriumfător

TRIUMFÁTOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator]. substantiv masculintriumfator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitriumfator

triumfator  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triumfator triumfatorul
plural
genitiv-dativ singular triumfator triumfatorului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z