tristețe definitie

TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza) substantiv feminin tristețe

tristéțe s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți substantiv feminin tristețe

*tristéță f., pl. ĭ (fr. tristesse, it. tristezza, lat. tristĭtia). Întristare: tristeța [!] unuĭ bolnav. Melancolie: tristeța toamneĭ. substantiv feminin tristeță

TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza). substantiv feminin tristețe