TRÍPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex]. adjectivtriplu
TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus) adjectivtriplu
tríplu (tri-plu) adj. m., pl. trípli; f. tríplă, pl. tríple adjectivtriplu
*tríplu, -ă adj. (fr. triple, d. lat. triplus. V. duplu). Întreit. Adv. A cîștigat triplu. adjectivtriplu
triplu a. întreit. adjectivtriplu
TRÍPLU2 s. n. (Sport) Triplusalt. – Din triplu[salt]. adjectivtriplu
TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. – Din fr. triple, lat. triplus. adjectivtriplu
TRIPLUSÁLT, triplusalturi, s. n. (Sport) Probă atletică de săritură în lungime, în care atletul face trei sărituri legate între ele; triplu. – Din fr. triple-saut (după salt). adjectivtriplusalt
triplu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | triplu | triplul | triplă | tripla |
plural | tripli | triplii | triple | triplele | |
genitiv-dativ | singular | triplu | triplului | triple | triplei |
plural | tripli | triplilor | triple | triplelor |