reduceri si promotii 2018
Definitie triplet - ce inseamna triplet - Dex Online
Alege sensul dorit: triplet - substantiv masculin triplet - substantiv neutru

triplet definitie

TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet) substantiv masculin triplet

triplét1 (al treilea, multiplu/mulțime de trei) (tri-plet) s. n., pl. tripléte substantiv masculin triplet

*triplét2 (grup de trei) (tri-plet) s. m., pl. tripléți substantiv masculin triplet

TRIPLÉT, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet. substantiv masculin triplet

TRIPLÉT1 s.n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. [< fr. triplette]. substantiv neutru triplet

TRIPLÉT2 s.n. 1. (Fiz.) Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. 2. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. [< fr. triplet]. substantiv neutru triplet

TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet) substantiv neutru triplet

TRIPLÉT, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet. substantiv neutru triplet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului triplet

triplet   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triplet tripletul
plural triplete tripletele
genitiv-dativ singular triplet tripletului
plural triplete tripletelor
triplet   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular triplet tripletul
plural triplete tripletele
genitiv-dativ singular triplet tripletului
plural triplete tripletelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z