tripla definitie
- Vezi aici mai multe rimetripla
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupla
TRÍPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex]. adjectivtriplu
TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus) adjectivtriplu
tríplu (tri-plu) adj. m., pl. trípli; f. tríplă, pl. tríple adjectivtriplu
*tríplu, -ă adj. (fr. triple, d. lat. triplus. V. duplu). Întreit. Adv. A cîștigat triplu. adjectivtriplu
triplu a. întreit. adjectivtriplu
TRÍPLU2 s. n. (Sport) Triplusalt. – Din triplu[salt]. adjectivtriplu
TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. – Din fr. triple, lat. triplus. adjectivtriplu
TRIPLUSÁLT, triplusalturi, s. n. (Sport) Probă atletică de săritură în lungime, în care atletul face trei sărituri legate între ele; triplu. – Din fr. triple-saut (după salt). adjectivtriplusalt
TRÍPLĂ, triple, s. f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, inițial, avea trei funcții: stop frână, poziție și schimbare direcție de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu. temporartriplă
TRIPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr. tripler]. verb tranzitivtripla
TRIPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr. tripler) verb tranzitivtripla
triplá (a ~) (tri-pla) vb., ind. prez. 3 tripleáză verb tranzitivtripla
triplà v. a întrei. verb tranzitivtriplà
TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler. verb tranzitivtripla
tripléz v. tr. (fr. tripler, d. triple, triplu). Întreĭesc. verb tranzitivtriplez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluitripla
| tripla temporar | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)tripla | triplare | triplat | triplând | singular | plural | ||
| triplând | triplați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | triplez | (să)triplez | triplam | triplai | triplasem | |
| a II-a (tu) | triplezi | (să)triplezi | triplai | triplași | triplaseși | ||
| a III-a (el, ea) | triplează | (să)triplai | tripla | triplă | triplase | ||
| plural | I (noi) | triplăm | (să)triplăm | triplam | triplarăm | triplaserăm | |
| a II-a (voi) | triplați | (să)triplați | triplați | triplarăți | triplaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | triplează | (să)tripleze | triplau | triplară | triplaseră | ||