trio definitie

credit rapid online ifn

TRÍO s.n. 1. Ansamblu alcătuit din trei interpreți; compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; terțet. 2. (Fam.) Grup de trei. ♦ (Tehn.) Laminor trio = laminor cu trei cilindri. [Pron. tri-o. / < it., fr. trio]. substantiv neutrutrio

TRÍO s. n. 1. compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ◊ secțiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marș etc.) 2. formație instrumentală din trei interpreți. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio) substantiv neutrutrio

credit rapid online ifn

trío s. n., art. trióul; pl. trióuri substantiv neutrutrio

*trío n. fără pl. (it. trio, imitat după duo). Terțet, bucată muzicală p. treĭ vocĭ. substantiv neutrutrio

trio n. 1. bucată de muzică pentru trei voci sau pentru trei instrumente; 2. reunire de trei persoane. substantiv neutrutrio

TRÍO, triouri, s. n. 1. Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție. ♦ Partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale. 2. (Fam.) Grup de trei persoane (care se află mereu împreună). – Din it., fr. trio. substantiv neutrutrio

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrio

trio  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trio trioul
plural triouri triourile
genitiv-dativ singular trio trioului
plural triouri triourilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z