TRINITROTOLUÉN s.n. Substanță cristalizată de culoare galbenă-deschisă, obținută prin nitrarea toluenului, care se întrebuințează ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluène]. substantiv neutrutrinitrotoluen
TRINITROTOLUÉN s. n. substanță solidă, cristalizată, galbenă, prin nitrarea toluenului, exploziv; trotil. (< fr. trinitrotoluène) substantiv neutrutrinitrotoluen
trinitrotoluén (-ni-tro-, -lu-en) s. n. substantiv neutrutrinitrotoluen
TRINITROTOLUÉN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, obținută din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluène. substantiv neutrutrinitrotoluen
trinitrotoluen substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trinitrotoluen | trinitrotoluenul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | trinitrotoluen | trinitrotoluenului |
plural | — | — |