TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca]. substantiv feminintrincă
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca) substantiv feminintrincă
tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală. substantiv feminintrincă
tríncă s. f., g.-d. art. tríncii; pl. trinci substantiv feminintrincă
TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. – Din it. trinca. substantiv feminintrincă
trínci, -uri, s.n. – Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada„; țuslă. – Din germ. trink. temporartrinci