reduceri si promotii 2018
Definitie trimite - ce inseamna trimite - Dex Online

trimite definitie

trimét, -més, a -méte v. tr. (vechĭ tremet, tremit, trimit și trămet, d. lat. tramĭtto, -mĭttĕre, din trans, dincolo, și mítto, trimet; it. traméttere, pv. trametre.Să trimeată. V. transmít. Poruncesc să se ducă undeva: a trimete copiiĭ la școală, sluga în tîrg. Poruncesc să fie dus, expediez: a trimete vitele la păscut, scrisorile la poștă, darurĭ cuĭva. Fig. A trimete pe lumea cea-laltă (Iron.), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia [!], a spune să plece, a alunga. A trimete după cineva, a trimete să-l cheme. A trimete vorbă, a trimete pe cineva să-ĭ spună cuĭva ceva, a-ĭ comunica. – În vest -meț, să trimeață, în nord -măt, să -mată. Vechĭ trimeș, trimiș, azĭ numaĭ trimeséĭ. Part. fem. trimeasă, în nord -masă, fals -mesă, precum e fals azĭ și trimit, care e un neol. după admit. verb tranzitiv trimet

trimíte (-t, -mís), vb. – A dispune ca cineva să se ducă undeva, a mîna. – Var. trimete, Mold. tremite, Trans. tremete, Banat trămete, înv. trămite. Megl. trimet, trimes, istr. tremetu. Lat. trāmittĕre (Pușcariu 1763; REW 8849), cf. v. it. tramettere, prov., cat. trametre.Der. trimis (var. trimes), s. n. (sol, delegat, împuternicit); trimițător, adj. (expeditor; s. n., transmițător); trimițătură, s. f. (înv., trimitere). verb tranzitiv trimite

trimíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trimít, perf. s. 1 sg. trimiséi, 1 pl. trimíserăm; conj. prez. 3 să trimítă; ger. trimițấnd; part. trimís verb tranzitiv trimite

trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva să meargă undeva: a trimite copiii la școală; 2. a dispune ca un lucru să fie transportat undeva: a trimite o scrisoare. [Vechiu-rom. trămeate = lat. TRAMITTERE]. verb tranzitiv trimite

TRIMÍTE, trimít, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere. verb tranzitiv trimite

a trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa expr. (livr.) a purta (pe cineva) pe drumuri. verb tranzitiv atrimite

a trimite (pe cineva) la origini expr. a înjura (pe cineva) de mamă. verb tranzitiv atrimite

a trimite (pe cineva) la plimbare expr. 1. a da (pe cineva) afară 2. a refuza să stea de vorbă cu cineva, la solicitarea acestuia verb tranzitiv atrimite

a trimite avion expr. (deț.) a trimite un mesaj dintr-o celulă în alta sau dintr-un penitenciar în altul (prin gardian, prin alfabetul Morse, printre gratii, prin deținuții transferați etc.). verb tranzitiv atrimiteavion

a trimite pe cineva la urmă expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mâna poliției. 2. a înjura pe cineva de mamă. verb tranzitiv atrimitepecinevalaurmă

a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul. verb tranzitiv atrimitepecinevadupățigări

a trimite pe cineva pe lumea cealaltă expr. a omorî, a asasina. verb tranzitiv atrimitepecinevapelumeacealaltă

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului trimite

trimite   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trimite trimitere trimis trimițând singular plural
trimițând trimiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trimit (să) trimit trimiteam trimisei trimisesem
a II-a (tu) trimiți (să) trimiți trimiteai trimiseși trimiseseși
a III-a (el, ea) trimite (să) trimiteai trimitea trimise trimisese
plural I (noi) trimitem (să) trimitem trimiteam trimiserăm trimiseserăm
a II-a (voi) trimiteți (să) trimiteți trimiteați trimiserăți trimiseserăți
a III-a (ei, ele) trimit (să) trimi trimiteau trimiseră trimiseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z