trimetere definitie

credit rapid online ifn

trimétere f. Acțiunea de a trimete. substantiv feminintrimetere

TRIMÉTERE s. f. v. trimitere. substantiv feminintrimetere

credit rapid online ifn

trimét, -més, a -méte v. tr. (vechĭ tremet, tremit, trimit și trămet, d. lat. tramĭtto, -mĭttĕre, din trans, dincolo, și mítto, trimet; it. traméttere, pv. trametre.Să trimeată. V. transmít. Poruncesc să se ducă undeva: a trimete copiiĭ la școală, sluga în tîrg. Poruncesc să fie dus, expediez: a trimete vitele la păscut, scrisorile la poștă, darurĭ cuĭva. Fig. A trimete pe lumea cea-laltă (Iron.), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia [!], a spune să plece, a alunga. A trimete după cineva, a trimete să-l cheme. A trimete vorbă, a trimete pe cineva să-ĭ spună cuĭva ceva, a-ĭ comunica. – În vest -meț, să trimeață, în nord -măt, să -mată. Vechĭ trimeș, trimiș, azĭ numaĭ trimeséĭ. Part. fem. trimeasă, în nord -masă, fals -mesă, precum e fals azĭ și trimit, care e un neol. după admit. verb tranzitivtrimet

trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva să meargă undeva: a trimite copiii la școală; 2. a dispune ca un lucru să fie transportat undeva: a trimite o scrisoare. [Vechiu-rom. trămeate = lat. TRAMITTERE]. verb tranzitivtrimite

TRIMÉTE vb. III v. trimite. verb tranzitivtrimete

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrimetere

trimetere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trimetere trimeterea
plural trimeteri trimeterile
genitiv-dativ singular trimeteri trimeterii
plural trimeteri trimeterilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z