trigon definitie

TRIGÓN s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi făcută din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura între cele două emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi]. substantiv neutrutrigon

TRIGÓN s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. ~ cerebral = lamă de materie nervoasă, triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura dintre cele două emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) poziție a unei planete al cărei unghi pe distanța Pământ – Soare (Lună) și Pământ – planetă se ridică la 12⁰ș. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/) substantiv neutrutrigon

trigón (-oáne), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj. substantiv neutrutrigon

trigón s. n., pl. trigoáne substantiv neutrutrigon

trigón n., pl. oane (ngr. și vgr. trigonon, triunghĭ, d. tri-, treĭ, și gonia, colț. V. poli-gon). Prăjitură în treĭ colțurĭ compusă din foĭ supțirĭ [!] și umplută cu nucĭ orĭ cu migdale pisate orĭ și cu carne tocată. – În sec. 19 și burec. substantiv neutrutrigon

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop; prăjitură în formă de triunghi preparată din aluat franțuzesc umplut cu cremă de vanilie. 2. (în sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. – Din fr. trigone. substantiv neutrutrigon