trifurca definitie

credit rapid online ifn

TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer) verbtrifurca

TRIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în trei (ca brațele unei furci). [P.i. trifúrc. /< fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă]. verbtrifurca

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluitrifurca

trifurca  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)trifurca trifurcare trifurcat trifurcând singular plural
trifurcând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să)—
a II-a (tu) (să)—
a III-a (el, ea) trifurcă (să)— trifurca trifurcă trifurcase
plural I (noi) (să)—
a II-a (voi) (să)—
a III-a (ei, ele) trifurchea (să)trifurcheze trifurcau trifurca trifurcaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z