trident definitie

credit rapid online ifn

TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident]. substantiv neutrutrident

TRIDÉNT s. n. 1. (mit.) furcă cu trei dinți cu care era înfățișat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinăresc în formă de furcă cu trei brațe. (< fr. trident, lat. tridens) substantiv neutrutrident

credit rapid online ifn

!tridént s. n., pl. tridénte substantiv neutrutrident

*tridént n., pl. e (lat. tridens, -éntis). Furcă cu treĭ dințĭ, ostie: tridentu era atributu luĭ Neptun1. substantiv neutrutrident

trident n. 1. furcă cu trei dinți; 2. sceptrul lui Neptun. substantiv neutrutrident

TRIDÉNT, tridente, s. n. (în mitologia greco-latină) Furcă cu trei dinți, simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis. substantiv neutrutrident

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrident

trident  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trident tridentul
plural tridente tridentele
genitiv-dativ singular trident tridentului
plural tridente tridentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z