TRICÓRP, (2) tricorpuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Tip de caroserie specifică anumitor autoturisme, care prezintă o degroșare pronunțată a părții față, la nivelul parbrizului, și alta a părții spate, la nivelul lunetei, profilându-se, astfel, trei corpuri (volume): compartimentul motor, habitaclul și portbagajul spate; este cunoscută și sub denumirea de caroserie în trei volume. 2. S. n. Autoturism cu caroserie în trei volume. – Din fr. tricorp. substantiv neutrutricorp
tricorp substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tricorp | tricorpul |
plural | tricorpuri | tricorpurile | |
genitiv-dativ | singular | tricorp | tricorpului |
plural | tricorpuri | tricorpurilor |