triangula definitie

TRIANGULÁ vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler]. verb tranzitiv triangula

TRIANGULÁ vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler) verb tranzitiv triangula

triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleáză verb tranzitiv triangula

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler. verb tranzitiv triangula

*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin [!] triangulațiune. verb tranzitiv triangulez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului triangula

triangula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) triangula triangulare triangulat triangulând singular plural
triangulând triangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) triangulez (să) triangulez triangulam triangulai triangulasem
a II-a (tu) triangulezi (să) triangulezi triangulai triangulași triangulaseși
a III-a (el, ea) triangulea (să) triangulai triangula triangulă triangulase
plural I (noi) triangulăm (să) triangulăm triangulam triangularăm triangulaserăm
a II-a (voi) triangulați (să) triangulați triangulați triangularăți triangulaserăți
a III-a (ei, ele) triangulea (să) trianguleze triangulau triangula triangulaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z