tresărire definitie

TRESĂRÍRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvâcnire. [< tresări]. substantiv feminin tresărire

tresăríre s. f., g.-d. art. tresărírii; pl. tresăríri substantiv feminin tresărire

tresărire f. mișcare subită și involuntară. substantiv feminin tresărire

TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări. substantiv feminin tresărire

tresár, a -sărí v. intr. (lat. *trans-salire, d. trans, dincolo, și salire, a sări; it. trassalire, pv. trassalhir, fr. tressaillir). Mă cutremur, mă scutur, am o convulsiune (de emoțiune): am tresărit cînd s´a spart geamu, am tresărit de bucurie cînd am aflat, copilu visează și tresare pin [!] somn. verb tresar

TRESĂRÍ vb. IV. intr. 1. A simți deodată o emoție puternică. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (Despre inimă) A-și accelera bătăile din cauza unei emoții, a zvâcni. 2. (Fig.; despre sunete) A răsuna brusc. [P.i. tresár. / după fr. tressaillir]. verb tresări

tresărí (-ár, -ít), vb. – A tresălta, a face o mișcare bruscă și spontană. – Mr. antrisar, antrisărire. După fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sări. Der. din lat. *tra(n)s-sălĭre (Pușcariu 1761) ar fi posibilă numai pentru mr. verb tresări

tresărì v. a simți o mișcare subită și involuntară: a tresări în somn, a tresări de frică, de bucurie. [Modelat după fr. tressauter]. verb tresărì

TRESĂRÍ vb. intr. 1. a simți deodată o emoție puternică. ♦ a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (despre inimă) a-și accelera bătăile din cauza unei emoții. 2. (fig.; despre sunete) a răsuna brusc. (după fr. tressaillir) verb tresări

tresărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresár, 2 sg. tresári, imperf. 3 sg. tresăreá; conj. prez. 3 să tresáră verb tresări

TRESĂRÍ, tresár, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc. 2. Fig. (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate. – Din fr. tressaillir (după sări). verb tresări

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tresărire

tresărire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tresărire tresărirea
plural tresăriri tresăririle
genitiv-dativ singular tresăriri tresăririi
plural tresăriri tresăririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z