TREPIDÁ vb. I. intr. A vibra puternic, cu oscilații repezi și scurte. ♦ (Fig.; despre oameni) A se agita, a palpita, a fremăta, a nu-și găsi astâmpăr. [< fr. trépider]. verbtrepida
TREPIDÁ vb. intr. 1. a vibra puternic, cu oscilații repezi și scurte. 2. (fig.; despre oameni) a se agita, a palpita, a fremăta, a nu-și găsi astâmpăr. (< fr. trépider) verbtrepida
trepidá (a ~) vb., ind. prez. 3 trepideáză verbtrepida
TREPIDÁ, trepidez, vb. I. Intranz. A vibra puternic, cu oscilații rapide și de mică amploare. ♦ Fig. A se agita sufletește, a fremăta. – Din fr. trépider. verbtrepida
*trepidéz v. intr. (lat. trépido, -áre. V. trepăd, intrépid). Tremur, mă zdruncin, mă zguduĭ: a trepida de bucurie, trăsura trepida pe petriș [!]. verbtrepidez
trepida verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)trepida | trepidare | trepidat | trepidând | singular | plural | ||
trepidând | trepidați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | trepidez | (să)trepidez | trepidam | trepidai | trepidasem | |
a II-a (tu) | trepidezi | (să)trepidezi | trepidai | trepidași | trepidaseși | ||
a III-a (el, ea) | trepidează | (să)trepidai | trepida | trepidă | trepidase | ||
plural | I (noi) | trepidăm | (să)trepidăm | trepidam | trepidarăm | trepidaserăm | |
a II-a (voi) | trepidați | (să)trepidați | trepidați | trepidarăți | trepidaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | trepidează | (să)trepideze | trepidau | trepidară | trepidaseră |