TRÉMOLO s.n. (Muz.) Tremurătură ușoară care are un efect plăcut, produsă la executarea unei anumite note muzicale cu un instrument sau cu vocea. [Pl. -ouri, var. tremol s.n. / < it., fr. trémolo]. substantiv neutrutremolo
TRÉMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapidă a acestuia sau din alternarea a două sunete nealăturate. 2. vibrație, tremur al vocii, produs de o stare emotivă. (< it. tremolo, fr. trémolo) substantiv neutrutremolo
!trémolo s. n., art. trémoloul; pl. trémolouri substantiv neutrutremolo
*trémolo n. Muz. Cuv. it. care înseamnă „tremurătură” de voce saŭ de vioară. – Fals tremólo, cum zic atîțĭa ignoranțĭ, care nu se gîndesc că e acelașĭ cuv. cu rom. trémur, s. n. V. tererem. substantiv neutrutremolo
TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. tremolo. substantiv neutrutremolo
tremolo substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tremolo | tremoloul |
plural | tremolouri | tremolourile | |
genitiv-dativ | singular | tremolo | tremoloului |
plural | tremolouri | tremolourilor |