treime definitie

credit rapid online ifn

treíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treími substantiv feminintreime

treime f. A treĭa parte: 3 e o treime din 9. Trinitate, triadă, asociațiune de treĭ. Sfînta Treime, Tatăl, Fiu și Sfîntu Spirit. Sărbătoare (a doŭa zi după Rusaliĭ) în onoarea acesteĭ treimi: la Sfînta Treime. – Și trăime (est). substantiv feminintreime

credit rapid online ifn

treime f. 1. a. treia parte; 2. trinitate: sfânta-Treime; 3. sfânta-Treime, sărbătoare ce cade la 51 de zile după Paști; 4. triadă: a lumii puternică treime, regi, filozofi și papa AL. substantiv feminintreime

TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (în creștinism, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Unitate spirituală a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime. substantiv feminintreime

Sfấnta Treíme s. propriu f., g.-d. Sfintei Treimi substantiv femininsfântatreime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitreime

treime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular treime treimea
plural treimi treimile
genitiv-dativ singular treimi treimii
plural treimi treimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z