trei definitie

tréi num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate). substantiv neutrutrei

trei num.; 3/III substantiv neutrutrei

treĭ num. (lat. tres, it. tre, pv. cat. sp. pg. tres, fr. trois. V. tri-). Doŭă plus unu: un treĭ răŭ făcut, doĭ treĭ saŭ de treĭ. (Și s. n.: acest școlar are o mulțime de treĭurĭ în catalog). Aritm. Regula de treĭ, o regulă care caută să descopere al patrulea termin [!] al uneĭ propozițiunĭ în care avem treĭ terminĭ cunoscuțĭ. substantiv neutrutreĭ

trei num. 1. număr nepereche ce conține două plus una; 2. Bot. trei frați, trifoiște; trei frați pătați, barba împăratului; trei răi, plantă ale cări frunze radicale au trei bobi (Anemone hepatica); 3. trei colăcei (de-a), un joc de copii, analog cu baba-gaia. [Lat TRES]. ║ n. cifra trei. substantiv neutrutrei

TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei cărți. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu. valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ◊ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s. m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s. m. = a) popilnic-iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres. substantiv neutrutrei

Ierarhi (Sfinții Trei) m. pl. sau Trisfetitele, biserică frumoasă în Iași, zidită de Vasile Lupu la 1640. Monument arhitectonic de prima ordine ca și Curtea de Argeș. substantiv neutruierarhi

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi. substantiv neutrudechichi

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero. substantiv neutrutreinule

trei ochi expr. (cart.) trei. substantiv neutrutreiochi

trei súte num.; 300/CCC substantiv neutrutreisute

treĭ-zécĭ num. De treĭ orĭ zece: ceĭ treĭ-zecĭ de tiranĭ din Atena. substantiv neutrutreĭzecĭ

de doi bani / trei lulele expr. (peior.) 1. ieftin. 2. de calitate inferioară. substantiv neutrudedoibani

trei pe doi expr. loc de veci. substantiv neutrutreipedoi

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă. substantiv neutrudoilametru

trei litere expr. (glum., eufem.) fund, șezut. substantiv neutrutreilitere

Trei-Scaune n. pl. județ în Transilvania, numit de Unguri Háromszek: 148:000 loc., cu cap. Sf. Gheorghe. [V. acest nume]. substantiv neutrutreiscaune

trei-fráți (plantă) s. m. substantiv neutrutrei-frați

Trei-Ierarhi (Sfinții) m. pl. 1. V. Ierarhi; 2. mânăstire monumentală în Iași, zidită de Vasile Lupu, unde se și înmormântă (1661). substantiv neutrutreiierarhi

tréĭ-spre-zece num. Zece plus treĭ. – Pop. și treĭsprece. – Num. ord. al treĭ-spre-zecelea. substantiv neutrutreĭsprezece

!trei-păzéște (în expr.) s. n. substantiv neutrutrei-păzește

trei cu geamuri expr. (șc.) nota opt. substantiv neutrutreicugeamuri

!trei-leșéștile (dans) s. n. art. substantiv neutrutrei-leșeștile

a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa. substantiv neutrualualarapanghel

a treia la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui palton. substantiv neutruatreialacăldură

treĭ-frațĭ-pătațĭ m. fix. V. catifeluță. substantiv neutrutreĭfrațĭpătațĭ

cu trei roate la car expr. nebun, aiurit. substantiv neutrucutreiroatelacar

trei-frați-pătáți (plantă) s. m. substantiv neutrutrei-frați-pătați

întâlnire de gradul trei expr. (adol.) întâlnire între fete care se sărută și se strâng în brațe, într-un simulacru de lesbianism. substantiv neutruîntâlniredegradultrei

a-și pune trei ași în poartă expr. (înv. – d. ghicitoare) a avea firmă de ghicitoare în cărți. substantiv neutruașipunetreiașiînpoartă

mișcă-ți trei litere de aici! expr. (eufem., glum.) fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o! substantiv neutrumișcățitreiliteredeaici

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută substantiv neutruaaveaofațădeconforttrei