reduceri black friday 2017
Definitie trecere - ce inseamna trecere - Dex Online

trecere definitie

trecere, treceri s. f. (tox.) acțiune de contrabandă. substantiv feminin trecere

trécere s. f., g.-d. art. trécerii; pl. tréceri substantiv feminin trecere

trécere f. Acțiunea de a trece: trecerea Dunăriĭ (așa se numește și o medalie militară românească în amintirea treceriĭ Dunăriĭ de către Românĭ în războĭu de la 1877). Transițiune [!]: trecerea de la o ideĭe la alta. Influență, vază: om cu mare (saŭ multă) trecere. Trecere cu vederea, omisiune, nebăgare în samă [!]. Trecere supt [!] tăcere, preterițiune. substantiv feminin trecere

trecere f. 1. acțiunea de a trece: trecerea Dunării; trecerea Dunării, medalie militară creată cu ocaziunea trecerii Dunării de armata română în răsboiul din 1877; 2. tranzițiune; 3. expirare: trecerea termenului; 4. vânzare multă: marfa are trecere; 5. fig. influență: are multă trecere. substantiv feminin trecere

TRECÉRE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. Trecere de nivel = Ioc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor. – V. trece. substantiv feminin trecere

a avea trecere expr. 1. (d. un produs comercial) a se vinde bine. 2. a avea influență, a se bucura de apreciere substantiv feminin aaveatrecere

líberă trécere adj. + s. f. substantiv feminin liberătrecere

fuți, nu fuți, vremea pulii trece prov. (obs.) carpe diem!; trăiește-ți clipa!; bucură-te de ziua de azi! verb tranzitiv fuți

trec, -út, a tréce v. intr. (lat. traicere [din *trans-icere, a arunca dincolo], de unde s´a făcut traécere, trécere. V. traĭect). Mă duc în alt loc: elevu trecu de la tablă la loc; a trece dintr´o odaĭe, dintr´o corabie, dintr´o țară în alta. Merg dincolo, curg dincolo, străbat: armata trecu pin [!] sat, Dîmbovița trece pin Bucureștĭ, glonțu trece pin scîndură. Mă scurg, (vorbind de timp): a trecut mult pîn´a venit. Întrec, las în urmă: trecem de castel, (fig.) am trecut de 40 de anĭ. Am drum pe lîngă: el trece des pe la casa noastră. Fig. Îndur, pățesc: am trecut pin multe pîn´am ajuns aicĭ. Am experiența lucruluĭ: profesoru a trecut pe unde e elevu. Mă transmit: vorba trece din gură´n gură, caracterele trec din tată´n fiŭ, corona [!] trecu de la o dinastie la alta. Evoluez, pășesc: a trece de la o ideĭe la alta, dela vorbe la fapte. Îs adoptat (vorbind de lege), îs admis (reușesc) la examin [!] saŭ îs promovat în clasa următoare (vorbind de un elev): legea trecu și pin [!] senat, elevu trecu la examen, trecu în clasa a doŭa. Excedez, întrec: nu trece nicĭ un franc peste sută. Nu durez, dispar, per [!]: frumuseța [!] trece, vremea trece, ploaĭa și periculu [!] trecu, pofta îĭ trecu. A trece de, a fi considerat ca: a trece de savant. A trece la, a dezerta: a trece la dușman. A trece peste ceva (o persoană, un paragraf, o faptă), a nu considera, a ignora (și a ĭerta). A-țĭ trece pin cap (gînd, minte), a te gîndi la ceva: nicĭ nu ĭ-a trecut pin gînd ce se poate întîmpla. A-țĭ trece cineva înainte, a te întrece în rang orĭ în știință. Treacă-meargă, fie, asta maĭ merge, se maĭ poate admite saŭ permite. V. tr. Străbat, taĭ, traversez: am trecut Dunărea în not [!]. Transport: luă copiiĭ în brațe și-ĭ trecu peste pîrăŭ. Fac să circule: a trece o monetă falsă. Înscriŭ: trec ceva în condică. Fig. Străbat cu succes, reușesc: a trece un examen. Străbat, trăĭesc: nu știŭ cum oĭ trece ĭarna asta. Consum, întrebuințez: a fost ger și am trecut lemne multe. Permit, las să meargă: multe țĭ-am trecut, dar asta nu țĭ-o pot trece. Omit, sar, las afară: aĭ trecut un rînd din temă. A te trece sudorile, sudorĭ de moarte, a asuda de emoțiune (de îngrijorare). A te trece lacrănmile [!], a nu ți le maĭ putea ținea [!]. Triv. A te trece spurcatu, a nu maĭ putea ține urina (de frică). A trece pin [!] foc, a dezinfecta pin foc (ferbînd [!], prăjind ș. a.). A trece pin sabie și foc, 1. a străbate pin văpaĭa bătăliiĭ; 2. a ucide și a incendia. A trece cu vederea, 1. a omite, a nu băga în samă [!]: a trece cu vederea un cuvînt din text, 2. a permite, a ĭerta: ĭ-am trecut cu vederea multe. A trece supt [!] tăcere, a lăsa nepomenit (nemenționat). V. refl. Îmbătrînesc, mă veștejesc: uniĭ oamenĭ se trec răpede [!]. Mă usuc, ĭes din sezon saŭ din modă: trandafiriĭ s´aŭ trecut, mirosu florilor s´a trecut, moda proastă trece răpede.consum, mă întrebuințeu: lumînarea s´a trecut. A ți se trece un lucru, a ți se permite, a ți se ĭerta: altă dată nu ți se va maĭ trece. A se trece un lucru la tine, a avea crezare: asemenea mincĭunĭ nu se trec la mine. A te trece cu firea, a te emoționa, a lua lucrurile prea în serios. A te trece (cu gluma), a merge prea departe (cu gluma). verb tranzitiv trec

tréce (-c, -cút), vb.1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. – 2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. – 3. A muta, a transfera. – 4. A transfera, a strămuta, a transmite. – 5. A curge, a se scurge, a se desfășura. – 6. A-și petrece timpul, a-și ocupa timpul. – 7. A depăși, a merge mai încolo. – 8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. – 9. A băga, a introduce. – 10. A strecura, a filtra, a cerne. – 11. A se coace prea mult, a putrezi. – 12. A fi în exces, a întrece. – 13. A suporta, a tolera, a admite. – 14. A nu vorbi despre, a omite. – 15. A ascunde, a tăinui, a ierta. – 16. A se abține, a nu intra în anumite jocuri de cărți. – 17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. – 18. A intra prin contrabandă. – 19. A experimenta, a nota. – 20. (Cu pron. în acuz.) A-l apuca, a simți nevoia de, a se scăpa pe el. – 21. (Cu pron. în dat.) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. – 22. A se întrece cu, a exagera. – 23. A înregistra, a înscrie. – 24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. – 25. A înceta, a nu mai exista. – 26. A se transforma, a deveni; a se face. – 27. (Cu drept) A fi luat ca, a avea nume de... – 28. (Refl.) A avea căutare, a fi cerut. – Mr. trec, tricui, tricută, treațire; megl. trec; istr. trec. Lat. traicĕre (Pușcariu 1757; REW 8842), cf. port. tragir.Der. treacăt, s. n. (pasaj, loc de trecere; în treacăt, în trecere); trecător, adj. (care trece; pasibil; temporar); trecător, s. m. (pieton); trecătoare, s. f. (înv., pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare); trecere, s. f. (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reușită, succes; influență); trecînd, adv. (înv., exceptînd, cu excepția); trecut, adj. (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat); trecut, s. n. (trecere; preterit); întrece, vb. (a depăși; a înainta, a lăsa în urmă; refl., a intra în competiție, a concura; a-și da silința, a se depăși; a-și depăși limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui); neîntrecut, adj. (invincibil). – Cf. treaptă, petrece. verb tranzitiv trece

TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-și urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ◊ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ◊ Expr. (Tranz.) A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor. 2. Intranz. A merge într-o anumită direcție, spre o anumită țintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, șosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ◊ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanța cuvenită, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ține seamă de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depăși, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă. 6. Tranz. A sări, a păși peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ◊ Expr. A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop până nu treci șanțul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezișul; a traversa. ♦ Intranz. A păși peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ◊ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a disprețui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui. ◊ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe după... 10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ◊ Expr. A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viață” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acțiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână, de la unul la altul, din om în om) până la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-și îndrepta atenția spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ◊ Expr. A trece la fapte = a acționa. 13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A susține cu succes un examen; a declara reușit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară. II. 1. Intranz. și tranz. A parcurge un drum sau un spațiu limitat, îngust. ◊ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec mulți bani prin mâini, se spune când cineva cheltuiește fară socoteală, când risipește bani mulți. ♦ Tranz. A supune unei operații de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A străbate greu un spațiu îngust, a-și face drum (cu greu) printr-un spațiu îngust; a răzbate. ◊ Expr. A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viață, din școală etc.) cu nicio experiență, cu nicio învățătură. A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus la... 3. Intranz. A ieși de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ♦ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascuțișul sabiei (sau sub sabie, sub paloș) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenți fizici sau chimici; cu determinări introduse prin prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleși pe cineva (fără a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unități de timp) A se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). ◊ Expr. Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfârșit; a nu mai fi actual. 2. Intranz. A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferințe, necazuri, boli etc.) A înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epocă din viață. ◊ Expr. A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost. A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede. ♦ Refl. (înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranz. A depăși o anumită vârstă, o anumită limită de timp. 5. Refl. A-și pierde vigoarea, frăgezimea tinereții; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veșteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăși. ◊ Expr. Treacă de la mine (sau de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦ Tranz. (înv. și reg.) A depăși limita obișnuită, normală. ◊ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa. A trece măsura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.; în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu îngădui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... – Lat. traicere. verb tranzitiv trece

tréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trec, imperf. 3 sg. treceá; conj. prez. 3 să treácă; part. trecút verb tranzitiv trece

trece v. (neutru) 1. a merge dela un loc la altul: a trece din România în Ardeal, a trece la vrăjmaș; 2. a trece prin, a străbate: Dâmbovița trece prin București; fig. a îndura: a trece prin multe nevoi; a veni din întâmplare: a trece prin minte; 3. a se transmite: a trece din tată în fii; 4. a ajunge în urma unei schimbări: a trece dela o idee la alta; 5. a fi adoptat (vorbind de o lege); 6. a dura puțin: frumusețea trece; 7. a se scurge: apa trece, pietrele rămân; fig. toate trec; 8. a dispare, a peri: vremea trece, a trecut viscolul; fig. i-a trecut pofta; 9. a covârși: trecuse de 40 de ani; 10. a trece de, a fi considerat: trece de învățat. ║ (activ) 1. a traversa: a trece o apă, un pod; 2. a transporta: a trece mărfuri, l’a trecut dincolo; 3. a coprinde: l’au trecut sudori de moarte; 4. a fi supus la: a trece un examen; 5. a îngădui: treacă dela mine; 6. a omite: a trece un rând; a trece cu vederea, a nu ținea seamă; a trece sub tăcere, a nu vorbi de. ║ (reciproc) 1. a se permite: multe-i se trec; 2. a-și pierde frumusețea, frăgezimea: florile s’au trecut; fig. flăcăul începe și el a se trece CR. [Lat. TRAICERE]. verb tranzitiv trece

a trece (pe cineva) la catastif expr. a ține evidența în vederea unei eventuale răzbunări (pe cineva). verb tranzitiv atrece

a trece (pe cineva) la munca de jos expr. (d. șefi) 1. a trasa (unui subaltern) o sarcină neplăcută. 2. a retrograda (pe cineva) dintr-o funcție. verb tranzitiv atrece

a trece (ceva) prin foc și sabie expr. (livr.) a nimici, a distruge, a pustii. verb tranzitiv atrece

a-l trece / a o trece căldurile expr. (pop., er.) a se excita, a dori să facă dragoste. verb tranzitiv altrece

a-i trece (cuiva) un șarpe rece prin sân expr. (pop.) a se speria foarte tare. verb tranzitiv aitrece

a trece la aparat expr. a-i veni cuiva rândul (la ceva). verb tranzitiv atrecelaaparat

a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui. verb tranzitiv atrecepepatină

a-l trece răcorile expr. (pop.) a se speria foarte tare. verb tranzitiv altrecerăcorile

a trece la ciocofon expr. (prst., obs.) a practica sexul oral / felația. verb tranzitiv atrecelaciocofon

a trece pe sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu fața curată dintr-o încurcătură. verb tranzitiv atrecepesărindar

a trece Gibraltarul expr. (glum.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. verb tranzitiv atrecegibraltarul

a trece la supt pixul expr. (d. ziariști) a trece la redactarea unui articol. verb tranzitiv atrecelasuptpixul

a-l trece nădușelile expr. 1. a transpira abundent. 2. a se speria foarte tare. verb tranzitiv altrecenădușelile

a-l trece toate apele / toate sudorile expr. v. a-l trece nădușelile (1, 2). verb tranzitiv altrecetoateapele

a trece Dunărea pe cineva expr. (eufem.) a înjura (pe cineva). verb tranzitiv atrecedunăreapecineva

a trece în lumea drepților expr. a muri, a deceda. verb tranzitiv atreceînlumeadrepților

om trecut prin ciur și dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experiență. verb tranzitiv omtrecutprinciurșidârmon

a trece cu buretele peste ceva expr. a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva. verb tranzitiv atrececuburetelepesteceva

a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung șir de persecuții; a avea parte de multe necazuri și nenorociri. verb tranzitiv atreceprintoatechinurileiadului

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului trecere

trecere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trecere trecerea
plural treceri trecerile
genitiv-dativ singular treceri trecerii
plural treceri trecerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z