trecător definitie

trecătór adj. m., s. m., pl. trecătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trecătoáre adjectiv trecător

trecătór, -oáre adj. Care e numaĭ în trecere, care nu e permanent: oaspețiĭ îs trecătorĭ. Fig. Caduc, peritor, de scurtă durată: frumuseța [!] e trecătoare. S. m. și f. Cel ce trece pe drum: trecătoriĭ se uĭtaŭ la bețiv. S. f., pl. orĭ. Trecere (Vechĭ). Drum îngust între munțĭ, loc de trecere (chear [!] și pod și strîmtoare marină): trecătoarea Turnuluĭ Roș. Țiitoare, loc pe unde trece vînatu și unde se ațin vînătoriĭ. V. pas 3, pasager, defileŭ. adjectiv trecător

trecător a. 1. care trece pe undeva: oaspeți trecători; 2. fig. de scurtă durată: bunuri trecătoare. ║ m. cel ce trece pe drum. adjectiv trecător

TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. S. m. și f. Pieton. ♦ Drumeț, călător. III. S. f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ător. adjectiv trecător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului trecător

trecător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trecător trecătorul trecătoare trecătoarea
plural trecători trecătorii trecătoare trecătoarele
genitiv-dativ singular trecător trecătorului trecătoare trecătoarei
plural trecători trecătorilor trecătoare trecătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z