trebuitor definitie

trebuitór (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre adjectiv trebuitor

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor. adjectiv trebuitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului trebuitor

trebuitor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trebuitor trebuitorul trebuitoare trebuitoarea
plural trebuitori trebuitorii trebuitoare trebuitoarele
genitiv-dativ singular trebuitor trebuitorului trebuitoare trebuitoarei
plural trebuitori trebuitorilor trebuitoare trebuitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z