trebui definitie

credit rapid online ifn

trebuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, 3 pl. trebuiáu, viit. 3 pl. vor trebuí; conj. prez. 3 să trebuiáscă verbtrebui

trebue v. (impersonal) 1. a fi necesar, obligatoriu: trebue să plec; 2. a avea nevoie de: îi trebue bani; 3. fig. a se cuveni, a merita: așa îți trebue. [Slav. TRĬEBOVATI, a trebui (din TRĬEBŬ, necesar)]. verbtrebue

credit rapid online ifn

TREBUÍ, pers. 3 trébuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiesc] – Din sl. trĕbovati. verbtrebui

trébuĭe (rar -ĭéște), a v. impers. (vsl. triebovati, a trebui, d. trĭebŭ, necesar; sîrb. trebati, drebováti, rus. trébovatĭ). E necesar, e de nevoĭe: trebuĭe să facĭ așa. Se cuvine, merită: așa-ĭ trebuĭe hoțuluĭ. A-țĭ trebui, 1. a avea nevoĭe: îmĭ trebuĭe un topor, 2. a ți se cuveni, a merita: îțĭ trebuĭe o bătaĭe în cît [!] să rămîĭ lat ! Trebuĭe să (în Munt. Trans. trebuĭe că), probabil că, de sigur [!] că: trebuĭe să fi ploŭat (în Munt. Trans. trebuĭe că a ploŭat) undeva dacă e așa de răcoare. – În Ban. trăbuĭe. În Ps. S. 15, 2, „a cere”: burătățile [!] (bunătățile) mele nu trebuĭeștĭ [!]. verbtrebuĭe

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluitrebui

trebui  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)trebui trebuire trebuit trebuind singular plural
trebuind trebuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trebuiesc (să)trebui trebuiam trebuii trebuisem
a II-a (tu) trebui (să)trebuiești trebuiai trebuiși trebuiseși
a III-a (el, ea) trebuiește (să)trebuiai trebuia trebui trebuise
plural I (noi) trebuim (să)trebuim trebuiam trebuirăm trebuiserăm
a II-a (voi) trebuiți (să)trebuiți trebuiați trebuirăți trebuiserăți
a III-a (ei, ele) trebuiesc (să)trebuie trebuiau trebui trebuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z