trebușoară definitie

trebușoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. trebușoárei; pl. trebușoáre substantiv feminintrebușoară

trebușoáră f., pl. e (dim. d. treabă). Iron. Afacere nu prea onestă: demagogu știe să-șĭ facă trebușoarele ! substantiv feminintrebușoară

TREBUȘOÁRĂ, trebușoare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui treabă.Treabă + suf. -ușoară. substantiv feminintrebușoară

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrebușoară

trebușoară   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trebușoa trebușoara
plural trebușoare trebușoarele
genitiv-dativ singular trebușoare trebușoarei
plural trebușoare trebușoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z