reduceri si promotii 2018
Definitie treabă - ce inseamna treabă - Dex Online

treabă definitie

treábă (-ébi), s. f.1. Problemă, ocupație, afacere, grijă. – 2. Necesitate, nevoie, exigență. – 3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. – 4. Interes, proiect. – Var. pl. treburi. Sl. trĕba „negoț” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Der. trebălui, vb. (înv., a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, s. n. (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din sl. trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, cf. jertfelnic; trebnic, adj. (util, folositor, capabil), cf. sl. trĕbinŭ; netrebnic, adj. (inutil; mizerabil); trebui, vb. (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neîndoielnic; înv., a face, a îndeplini, a aplica), din sl. trĕbovati, cf. megl. tribuiés, tribuiri; trebuință (var. trebuială), s. f. (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adj. (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adj. (inutil); întrebuința, vb. (a folosi, a utiliza, a se servi de). substantiv feminin treabă

!treábă s. f., g.-d. art. trébii; pl. tréburi substantiv feminin treabă

treábă f., pl. trebĭ și (vechĭ) trebe (vsl. trĭeba, afacere, sacrificiŭ, templu, idol, cult; bg. trĭeba, sacrificiŭ, rus. tréba). Afacere, lucru, întreprindere: trebile împărățiiĭ. Ocupațiune (meserie, profesiune): treaba luĭ e croitoria. Ocupațiune (post, funcțiune): e bine să fiĭ în treabă, e răŭ să staĭ fără treabă. A avea treabă, a fi ocupat, a avea de lucru: m´aș plimba, dar am treabă. A-țĭ căuta saŭ a-țĭ vedea de treabă, a nu te amesteca în trebile altora. A face treabă, a munci, a fi de folos: acest copil face treabă. (Și despre lucrurĭ: acest cuțit face treabă bună). Treaba mea ! mă privește, eŭ îs răspunzător, nu te amesteca tu ! Treaba ta ! te privește, mie nu-mĭ pasă ! Ce treabă, ce fel de treabă e asta ? Ce înseamnă aceste fapte ? Se vede treaba că, se vede că, pe semne că: se vede treaba că eștĭ bolnav. Asta-ĭ treabă de specialist, aicĭ trebuĭe să se amestece un specialist. Treaba mică saŭ mare, eŭf. îld. „nevoĭa mică saŭ mare” (de a intra în latrină). De treabă, cum se cade, onest: om de treabă. A nu fi de nicĭ o treabă, a fi un păcătos, a nu fi bun de nimic. substantiv feminin treabă

TREÁBĂ, treburi, s. f. 1. Activitate, ocupație, îndeletnicire. ◊ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a- și da importanță. 2. Muncă, lucru. ◊ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ◊ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ◊ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ◊ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nicio treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu... ? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește! A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) împrejurare, situație. ◊ Expr. A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. și: trebi] – Din sl. trĕba. substantiv feminin treabă

treabă f. 1. afacere: trebile împărăției; 2. ocupațiune: cată-ți de treabă; 3. lucru: are treabă; 4. fig. de treabă V. detreabă; se vede treaba, pare că... [Slav. TRĬEBA, afacere]. substantiv feminin treabă

de treábă loc. adj. substantiv feminin detreabă

detreabă adj. cum se cuvine, onest: mulți bărbați detreabă și de temeiu OD. V. treabă. substantiv feminin detreabă

treabă mare expr. (eufem.) actul de a defeca și rezultatul acestuia. substantiv feminin treabămare

treabă mică expr. (eufem.) actul de a urina și rezultatul acestuia. substantiv feminin treabămică

a ieși în treabă expr. (intl.) a ieși la furat. substantiv feminin aieșiîntreabă

a face treabă mare expr. (eufem.) a defeca, a face caca. substantiv feminin afacetreabămare

a face treabă mică expr. (eufem.) a urina, a face pipi. substantiv feminin afacetreabămică

a se afla în treabă expr. a simula efectuarea unei acțiuni; a se face că muncește substantiv feminin aseaflaîntreabă

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere. substantiv feminin apuneosullatreabă

a nu se omorî cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilități; a munci puțin. substantiv feminin anuseomorîculucrul

a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea. substantiv feminin așipunecurullatreabă

a nu-și vedea capul de treabă expr. a fi foarte ocupat. substantiv feminin anușivedeacapuldetreabă

poate că ai treabă și noi te reținem! expr. (adol., iron.) hai, pleacă!, lasă-ne în pace! substantiv feminin poatecăaitreabășinoitereținem

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului treabă

treabă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trea treaba
plural treburi trebile
genitiv-dativ singular trebi trebei
plural treburi treburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z