reduceri black friday 2017
Definitie trata - ce inseamna trata - Dex Online
Alege sensul dorit: trata - substantiv feminin trata - verb tranzitiv

trata definitie

trátă s. f., g.-d. art. trátei; pl. tráte substantiv feminin trată

*trátă f., pl. e (it. tratta, trată, fem. d. tratto, tras; fr. traite). Com. Poliță, adeverință de împrumut. substantiv feminin trată

trată f. poliță de plătit aducătorului o sumă anumită (= it. tratta). substantiv feminin trată

TRÁTĂ s.f. Cambie care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. [< it. tratta, cf. fr. traite]. substantiv feminin trată

TRÁTĂ s. f. titlu de credit pe termen scurt care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. (< it. tratta, germ. Tratte) substantiv feminin trată

TRÁTĂ, trate, s. f. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al său să plătească o sumă de bani unei alte persoane la o dată precizată; poliță. – Din it. tratta. substantiv feminin trată

TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. tr. A dezvolta o temă științifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune semințele sau solul acțiunii unor agenți chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare]. verb tranzitiv trata

TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. a dezvolta o temă științifică etc. 5. a supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ◊ a supune semințele, apa sau solul (acțiunii unor agenți chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare) verb tranzitiv trata

tratá (a ~) vb., ind. prez. 3 trateáză verb tranzitiv trata

tratà v. 1. a desvolta, a expune verbal sau prin scris: a trata o chestiune de istorie; 2. a se purta cu cineva într’un mod oarecare: l’a tratat bine; a trata de, a califica; 3. a căuta pe un bolnav; 4. a supune o substanță la acțiunea unui agent chimic: a trata fierul cu un acid; 5. a negocia pentru încheierea unei afaceri sau învoieli: a trata despre pace; 6. pop. a cinsti mai ales cu băuturi: i-a tratat cu înghețată. verb tranzitiv tratà

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui musafir mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare. verb tranzitiv trata

*tratéz v. tr. (fr. traiter, it. trattare, d. lat. tractare, a atinge, a trata, d. tráhere, tractum, a trage). Mă port cu cineva: l-a tratat prietenește. Îngrijesc un bolnav: l-a tratat cu chinină. Combat o boală: frigurile se tratează cu chinină. Supun o substanță acțiuniĭ unuĭ agent chimic: a trata un mineral cu mercur. Dezvolt (expun) o chestiune, un subĭect științific (cu vorba saŭ cu condeĭu): a trata o chestiune. Negociez: a trata pacea. Fam. Cinstesc (ofer de mîncat, de băut): ne-a tratat cu cafea și dulceață. A trata de (saŭ drept), a califica, a taxa: l-a tratat de nebun. Fam. Iron. A trata cu refuz, a refuza ce ți se oferă: ĭ-am oferit cafea, dar m´a tratat cu refuz. Pop. A trata amor cu cineva, a face dragoste. V. intr. Vorbesc, expun, dezvolt: a trata despre optică. Negociez: a trata de pace. – L. V. trătăluĭesc. verb tranzitiv tratez

a trata cu sictir (pe cineva) expr. a trata în mod disprețuitor (pe cineva); a ignora în mod deliberat (pe cineva). verb tranzitiv atratacusictir

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului trata

trata   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trata tratare tratat tratând singular plural
tratând tratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tratez (să) tratez tratam tratai tratasem
a II-a (tu) tratezi (să) tratezi tratai tratași trataseși
a III-a (el, ea) tratea (să) tratai trata trată tratase
plural I (noi) tratăm (să) tratăm tratam tratarăm trataserăm
a II-a (voi) tratați (să) tratați tratați tratarăți trataserăți
a III-a (ei, ele) tratea (să) trateze tratau trata trataseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z