*transpár, -părút, a -păreá v. intr. (trans- și par din a-par). Mă străvăd pintr´un [!] corp transparent (apă limpede, sticlă ș. a.) orĭ translucid: liniile negre transpăreaŭ pin [!] plic. Fig. Îs ușor de priceput: intențiunile transpăreaŭ pin aluziunĭ. verbtranspar
!transpăreá (a ~) (tran-spă-/trans-pă-) vb., ind. prez. 3 sg. transpáre; conj. prez. 3 să transpáră verbtranspărea
TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se ghici. – Trans- + părea (după fr. transparaître). verbtranspărea
transpărea | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)transpărea | transpărere | transpărut | transpărând | singular | plural | ||
transpărând | transpăreți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | transpar | (să)transpar | transpăream | transpărui | transpărusem | |
a II-a (tu) | transpari | (să)transpari | transpăreai | transpăruși | transpăruseși | ||
a III-a (el, ea) | transpare | (să)transpăreai | transpărea | transpăru | transpăruse | ||
plural | I (noi) | transpărem | (să)transpărem | transpăream | transpărurăm | transpăruserăm | |
a II-a (voi) | transpăreți | (să)transpăreți | transpăreați | transpărurăți | transpăruserăți | ||
a III-a (ei, ele) | transpar | (să)transpară | transpăreau | transpărură | transpăruseră |