transparență definitie

TRANSPARÉNT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi înțeles, ghicit ușor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase paralele și care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens]. adjectiv transparent

!transparént2 (foaie, folie) (tran-spa-/trans-pa-) s. n., pl. transparénte adjectiv transparent

TRANSPARÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ◊ diafan, subțire, delicat. 2. (fig.) ușor de înțeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens) adjectiv transparent

transparént (-tă), adj.1. Străveziu. – 2. (S. n.) Foaie liniată care se așază dedesubtul hîrtiei de scris. – 3. (S. n.) Stor. – Var. 3 transperant. Fr. transparent. Var. nu este clară. După Tiktin, se datorează unei confuzii cu transpirant. Pare mai degrabă un hiperurbanism care pornește de la pronunțarea fr. cu ãrom. *transparant și redă greșit un e. adjectiv transparent

!transparént1 (tran-spa-/trans-pa-) adj. m., pl. transparénți; f. transparéntă, pl. transparénte adjectiv transparent

*transparént, -ă adj. (mlat. transpárens, -éntis. V. a-parent). Pin [!] care se vede fără nicĭ o întunecare, absolut străveziŭ (ca apa limpede, geamurile obișnuite ș. a.). Pin care se vede puțin: pînză transparentă. Fig. Ușor de priceput: aluziune transparentă. S. n., pl. e, 1. Hîrtie cu liniĭ drepte negre care se pune supt [!] hîrtia pe care scriĭ ca să ducĭ rîndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus. transparént). Perdea de pînză saŭ și de bețișoare (stor) pusă în cadru ferestreĭ. (La început, s´aŭ numit așa jaluziile, care-s în adevăr transparente. În Munt. se zice și transperant, ceĭa ce e vulgar). Adv. În mod transparent: a vorbi prea transparent. adjectiv transparent

transparent a. 1. străveziu, care lasă să treacă lumina și prin care se poate distinge lămurit obiectele: sticla e transparentă; 2. fig. ușor de pătruns, de cugetare: o alegorie transparentă; ║ n. 1. hârtie trasă cu linii negre și pusă sub o foaie spre a scrie drept; 2. jaluzea de ferestre. adjectiv transparent

TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă conturul și detaliile obiectelor; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază sub hârtia de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis. adjectiv transparent

TRANSPARÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este transparent. [Cf. fr. transparence]. substantiv feminin transparență

TRANSPARÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi transparent. 2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanență, întreaga lor activitate. (< fr. transparence) substantiv feminin transparență

!transparénță (tran-spa-/trans-pa-) s. f., g.-d. art. transparénței; pl. transparénțe substantiv feminin transparență

*transparénță f., pl. e (d. transparent). Calitatea de a fi transparent: transparența sticleĭ. substantiv feminin transparență

transparență f. calitatea celor transparente. substantiv feminin transparență

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente. – Din fr. transparence. substantiv feminin transparență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului transparență

transparență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transparență transparența
plural transparențe transparențele
genitiv-dativ singular transparențe transparenței
plural transparențe transparențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z