TRANSGRESÁ vb. I. tr. (Liv.) A trece dincolo de o limită, a cotropi. [< fr. transgresser, cf. lat. transgredior – a trece dincolo]. verb tranzitivtransgresa
TRANSGRESÁ vb. tr. a invada, a face să treacă dincolo de o limită; a viola o lege, un regulament. (< fr. transgresser) verb tranzitivtransgresa
*transgresá (a ~) (livr.) (tran-sgre-/trans-gre-) vb., ind. prez. 3 transgreseáză verb tranzitivtransgresa
TRANSGRÉSA, transgresez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să treacă dincolo de o limită; a încălca o lege, un regulament etc. – Din fr. transgresser. verb tranzitivtransgresa
*transgreséz v. tr. (d. transgresiune, saŭ lat. transgressus, pășit dincolo; fr. transgresser). Înfrîng, calc, violez: nu transgresa legea ! verb tranzitivtransgresez
transgresa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)transgresa | transgresare | transgresat | transgresând | singular | plural | ||
transgresând | transgresați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | transgresez | (să)transgresez | transgresam | transgresai | transgresasem | |
a II-a (tu) | transgresezi | (să)transgresezi | transgresai | transgresași | transgresaseși | ||
a III-a (el, ea) | transgresează | (să)transgresai | transgresa | transgresă | transgresase | ||
plural | I (noi) | transgresăm | (să)transgresăm | transgresam | transgresarăm | transgresaserăm | |
a II-a (voi) | transgresați | (să)transgresați | transgresați | transgresarăți | transgresaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | transgresează | (să)transgreseze | transgresau | transgresară | transgresaseră |