trambalare definitie
- Vezi aici mai multe rimetrambalare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutra
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
TRAMBALÁRE s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. [< trambala]. substantiv feminintrambalare
trambaláre (fam.) s. f., g.-d. art. trambalắrii; pl. trambalắri substantiv feminintrambalare
TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. – V. trambala. substantiv feminintrambalare
TRAMBALÁ vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler]. verb tranzitivtrambala
TRAMBALÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler) verb tranzitivtrambala
trambalá (-léz, -át), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler. verb tranzitivtrambala
trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile verb tranzitivtrambala
trambalá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambaleáză verb tranzitivtrambala
TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler. verb tranzitivtrambala
*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace [!] și´n colo. verb tranzitivtrambalez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrambalare
| trambalare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | trambalare | trambalarea |
| plural | trambalări | trambalările | |
| genitiv-dativ | singular | trambalări | trambalării |
| plural | trambalări | trambalărilor | |