tráinic adj. m., pl. tráinici; f. tráinică, pl. tráinice adjectivtrainic
tráĭnic, -ă adj. (d. traĭ saŭ bg. traen, trainic). Durabil, rezistent: casă, haĭnă traĭnică. Adv. A zidi traĭnic. adjectivtraĭnic
trainic a. durabil, solid. [Tras din trăì]. adjectivtrainic
TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic. adjectivtrainic
trainic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | trainic | trainicul | trainică | trainica |
plural | trainici | trainicii | trainice | trainicele | |
genitiv-dativ | singular | trainic | trainicului | trainice | trainicei |
plural | trainici | trainicilor | trainice | trainicelor |