traiect definitie

credit rapid online ifn

TRAIÉCT s.n. Distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. [Pron. tra-iect, pl. -te, -turi. / < lat. traiectus, cf. fr. trajet, germ. Trajekt]. substantiv neutrutraiect

TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet) substantiv neutrutraiect

credit rapid online ifn

traiéct s. n., pl. traiécte substantiv neutrutraiect

*traĭéct și -jéct n., pl. e (lat. trajectus, d. traicere, a trece; fr. trajet. V. obĭect, trec). Spațiŭ de străbătut, drum, cale: traĭectu de la Galațĭ la Sulina. Călătorie, trecere: traĭect greŭ. V. tract și traseŭ. substantiv neutrutraĭect

traject n. cale de străbătut dela un loc la altul. substantiv neutrutraject

TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet. substantiv neutrutraiect

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitraiect

traiect  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular traiect traiectul
plural traiecte traiecturile
genitiv-dativ singular traiect traiectului
plural traiecturi traiectelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z