trai definitie

trăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A fi în viață, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a conviețui. – 4. A avea relații strînse, a fi în concubinaj. – 5. A dura, a fi permanent, a se menține. – 6. (Înv.) A crea, a da viață. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri „a suporta”. Sl. trajati „a dura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja „a trăi”, sb., cr., slov. trajati „a dura”. A înlocuit pe via „a trăi”, cf. aici. Bg. pare a reproduce evoluția semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s. n. (viață, existență; ședere); trainic, adj. (viu, care trăiește, existent; durabil, rezistent), cu suf. -nic și în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ „durabil”; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s. f. (soliditate, rezistență); trăitor, adj. (viu, care trăiește, stătător, locuitor). verb tranzitivtrăi

trăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 să trăiáscă verb tranzitivtrăi

trăì v. 1. (sens învechit) a dura, a subsista: mere și pere cari trăiesc până după Paști CR.; 2. a viețui: a trăit o sută de ani [Slav. TRAĬATI, a dura]. verb tranzitivtrăì

TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (în formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Să trăiești! ◊ Expr. (Formulă de jurământ) Așa să trăiesc (sau să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa). 2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. și tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu... 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din sl. trajati. verb tranzitivtrăi

trăĭésc v. intr. (bg. traĭy, vsl. traĭati, a dura). Vĭețuĭesc, sînt în vĭață: Matusalem a trăit 969 de anĭ (Biblia). Străbat vĭața: trăĭesc la țară, la oraș. Duc vĭața cu alțiĭ la un loc: trăĭa fericit cu aĭ săĭ. Îmĭ consacru vĭața: trăĭa p. știință. Durez: opere care trăĭesc și astăzĭ. Persist în amintire: gloria Romanilor va trăi etern. Mă hrănesc cu: trăĭa cu legume. Cîștig, îmĭ scot mijloacele de traĭ: trăĭa din munca luĭ. Să trăĭeștĭ, să trăĭască, expresiunĭ p. a ura vĭață lungă. (În armată soldatu îl salută pe ofițer cu „Să trăițĭ !”). Așa să trăĭesc (după cum mărturisesc adevăru), formulă de jurămînt. V. tr. A trăi un traĭ fericit, a trăi vremurĭ grele. Șĭ-a trăit traĭu, șĭ-a mîncat mălaĭu. V. mălaĭ. Dumnezeŭ să te trăĭască (Rar). D-zeŭ să-țĭ dea vĭață lungă ! V. vegetez, hălăduĭesc, vivat. verb tranzitivtrăĭesc

a trăi cu cineva expr. a avea relații intime cu cineva fără a fi căsătorit. verb tranzitivatrăicucineva

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux. verb tranzitivatrăiîmpărătește

a trăi de azi pe mâine expr. a avea o situație materială precară, a fi sărac. verb tranzitivatrăideazipemâine

a trăi pe spinarea cuiva expr. a trăi ca un parazit / din munca altora. verb tranzitivatrăipespinareacuiva

a trăi din sudoarea frunții expr. a-și câștiga existența prin muncă. verb tranzitivatrăidinsudoareafrunții