tragic definitie

a lua (ceva) în tragic expr. a acorda unei întâmplări neplăcute o gravitate exagerată adjectiv alua

TRÁGIC, -Ă adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ◊ A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. // s.n. Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane care nu și-au epuizat încă resursele potențiale. // (Și în forma tragi-, tragico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico]. adjectiv tragic

trágic1 adj. m., pl. trágici; f. trágică, pl. trágice adjectiv tragic

trágic2 (autor) s. m., pl. trágici adjectiv tragic

trágic3 (categorie estetică) s. n. adjectiv tragic

TRÁGIC, -Ă I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ♦ (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus) adjectiv tragic

*trágic, -ă adj. (vgr. tragikós). De tragedie: pĭesă tragică, poet tragic, actor tragic. Fig. Trist, jalnic, nenorocit (nu din întîmplare, ci din pricina caracteruluĭ persoaneĭ): tragica moarte a luĭ Mihaĭ Viteazu. S. m. Autor tragic: Eschil, Sofocle și Eŭripide îs mariĭ tragicĭ aĭ antichitățiĭ. Actor tragic: Ralma fu un mare tragic al primuluĭ imperiŭ francez. S. n., pl. urĭ. Genu tragic în literatură. Caracteru tragic: tragicu unor situațiunĭ. Adv. În mod tragic: aventura sfîrși tragic. V. comic. adjectiv tragic

tragic a. 1. ce ține de tragedie: situațiune tragică; 2. care scrie tragedii: poet tragic; 3. fig. funest: moarte tragică. ║ m. 1. autor de tragedii: tragicii greci; 2. genul tragic. adjectiv tragic

TRÁGIC,-Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane, a unor eroi individuali sau a unor categorii sociale, care nu s-au afirmat încă pe deplin ori care nu și-au epuizat încă potențialitățile. ♦ Fig. Zguduitor, funest. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. - Din fr. tragique, lat. tragicus. adjectiv tragic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tragic

tragic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tragic tragicul tragică tragica
plural tragici tragicii tragice tragicele
genitiv-dativ singular tragic tragicului tragice tragicei
plural tragici tragicilor tragice tragicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z