traduce definitie

*tradúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. tra-dúcere, a conduce dincolo; fr. traduire, a traduce. V. duc). Trec dintr´o limbă într´alta: poetu Cojbuc [!] a tradus în versurĭ Eneida de pe latinește pe românește. Aduc la judecată: a traduce pe cineva înaintea justițiiĭ. Arăt, exprim: îmĭ traduc sentimentele pe hîrtie. Fam. Amăgesc, înșel: așa e că te-a tradus bine ? verb tranzitivtraduc

TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre]. verb tranzitivtraduce

TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată. 6. (fam.) a înșela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire) verb tranzitivtraduce

tradúce (-c, -ús), vb. – 1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înșela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce. – Der. traducere, s. f.; traducător, s. m.; traducătoare, s. f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj. verb tranzitivtraduce

traduce, traduc v. t. 1. a înșela în dragoste, a fi infidel (cuiva) 2. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva) verb tranzitivtraduce

tradúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tradúc, 1 pl. tradúcem, 2 pl. tradúceți, perf. s. 1 sg. traduséi, 1 pl. tradúserăm; imper. 2 sg. tradú, neg. nu tradúce; part. tradús verb tranzitivtraduce

traduce v. 1. a face să treacă o operă dintr’o limbă într’altă: a traduce un autor grec în românește; 2. fig. a explica, a interpreta: nu traduci bine cugetarea mea; 3. a chema în judecată: a traduce în justiție. verb tranzitivtraduce

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A da corespondentul unui cuvânt într-o altă limbă, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A transpune un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu mijloace artistice). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică, ♦ Refl. A avea ca efect, a se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (în expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire. verb tranzitivtraduce