tracta definitie
TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage]. verb tranzitiv tracta
TRACTÁ vb. tr. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter) verb tranzitiv tracta
*tractá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracteáză verb tranzitiv tracta
tractà v. V. trata. verb tranzitiv tractà
TRACTÁ1 vb. I v. trata. verb tranzitiv tracta
TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter. verb tranzitiv tracta
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului tracta
| tracta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) tracta | tractare | tractat | tractând | singular | plural | ||
| tractând | tractați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | tractez | (să) tractez | tractam | tractai | tractasem | |
| a II-a (tu) | tractezi | (să) tractezi | tractai | tractași | tractaseși | ||
| a III-a (el, ea) | tractează | (să) tractai | tracta | tractă | tractase | ||
| plural | I (noi) | tractăm | (să) tractăm | tractam | tractarăm | tractaserăm | |
| a II-a (voi) | tractați | (să) tractați | tractați | tractarăți | tractaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | tractează | (să) tracteze | tractau | tractară | tractaseră | ||