trac definitie

TRAC s.n. Emoție de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului. [< fr. trac]. substantiv masculin și feminintrac

TRAC1 s. n. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului, a unor examinatori. (< fr. trac) substantiv masculin și feminintrac

TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus) substantiv masculin și feminintrac

trac1 interj. substantiv masculin și feminintrac

trac2 (emoție) s. n. substantiv masculin și feminintrac

trac3 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. traci; adj. f., s. f. trácă, pl. tráce substantiv masculin și feminintrac

1) *trac n., pl. urĭ (fr. pop. trac). Barb. Frică de a vorbi în public. substantiv masculin și feminintrac

2) *Trac, -ă s. Locuitor din Tracia. Adj. Tracic. substantiv masculin și feminintrac

3) trac interj. V. tranc. substantiv masculin și feminintrac

TRAC2 s. n. Stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artiștii) în momentul apariției lor în fața publicului. – Din fr. trac. substantiv masculin și feminintrac

TRAC1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee. substantiv masculin și feminintrac

TRAC3, -Ă, traci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci3 (1). – Din lat. Thracus. substantiv masculin și feminintrac

tranc și trac, interj. care arată zgomotu mecanizmuluĭ uneĭ arme de foc (nu pocnitură): puse mîna pe pistol și tranc ! V. tracatrucă, poc. substantiv masculin și feminintranc

*tráco-dác adj. m., s. m., pl. tráco-dáci; adj. f., s. f. tráco-dácă, pl. tráco-dáce substantiv masculin și feminintraco-dac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrac

trac  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trac tracul tra traca
plural traci tracii trace tracele
genitiv-dativ singular trac tracului trace tracei
plural traci tracilor trace tracelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z