TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. substantiv neutrutrabuc
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko) substantiv neutrutrabuc
trabúc s. n., pl. trabúcuri substantiv neutrutrabuc
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. substantiv neutrutrabuc
trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO]. substantiv neutrutrabuco
trabuc substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trabuc | trabucul |
plural | trabucuri | trabucurile | |
genitiv-dativ | singular | trabuc | trabucului |
plural | trabucuri | trabucurilor |