reduceri si promotii 2018
Definitie trăsătură - ce inseamna trăsătură - Dex Online

trăsătură definitie

trăsură f. 1. liniamentele feței: trăsuri fine; 2. Gram. trăsură de unire, liniuță pusă între vorbele unui cuvânt compus sau la finele unui rând. [După fr. trait și tiret]. substantiv feminin trăsură

trăsătúră s. f., g.-d. art. trăsătúrii; pl. trăsătúri substantiv feminin trăsătură

trăsătúră f., pl. ĭ (d. tras. V. trăsură). Linie trasă cu condeĭu: trăsăturĭ rătunde [!]. Dintr´o trăsătură de condeĭ, scriind numaĭ cîte-va cuvinte (contra saŭ în favoarea cuĭva). Contur, lineamente: față cu trăsăturĭ nobile. substantiv feminin trăsătură

trăsătură f. 1. linie trasă: trăsătură de condeiu; 2. linie ce arată conturele unui desen. substantiv feminin trăsătură

TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s. f. 1. Linie caracteristică a feței unei persoane. ♦ Aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci etc. 2. Linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trăsătură de unire = liniuță de unire, ◊ Expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. – Tras + suf. -ătură. substantiv feminin trăsătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului trăsătură

trăsătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trăsătu trăsătura
plural trăsături trăsăturile
genitiv-dativ singular trăsături trăsăturii
plural trăsături trăsăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z