reduceri si promotii 2018
Definitie trăi - ce inseamna trăi - Dex Online

trăi definitie

trai s. n. substantiv neutru trai

tráĭ n., pl. urĭ (d. a trăi). Vĭață, existență, modu de a trăi: e o mare fericire să aĭ traĭ bun în casă. A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat malaĭu, a fi fost în rol (tînăr, frumos, puternic) odată, dar a nu maĭ putea să aĭ pretențiunĭ acuma. (Poate zice asta și cel ce șĭ-a făcut datoria și se scuză acum că nu maĭ este rîndu luĭ, ci al altora). substantiv neutru traĭ

TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul, condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv). substantiv neutru trai

traiu n. existență, mod de vieață: mijloace de traiu. [Abstras din trăì]. substantiv neutru traiu

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji. substantiv neutru traipevătrai

trăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 să trăiáscă verb tranzitiv trăi

trăì v. 1. (sens învechit) a dura, a subsista: mere și pere cari trăiesc până după Paști CR.; 2. a viețui: a trăit o sută de ani [Slav. TRAĬATI, a dura]. verb tranzitiv trăì

trăí (-ăésc, -ít), vb.1. A fi în viață, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a conviețui. – 4. A avea relații strînse, a fi în concubinaj. – 5. A dura, a fi permanent, a se menține. – 6. (Înv.) A crea, a da viață. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri „a suporta”. Sl. trajati „a dura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja „a trăi”, sb., cr., slov. trajati „a dura”. A înlocuit pe via „a trăi”, cf. aici. Bg. pare a reproduce evoluția semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s. n. (viață, existență; ședere); trainic, adj. (viu, care trăiește, existent; durabil, rezistent), cu suf. -nic și în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ „durabil”; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s. f. (soliditate, rezistență); trăitor, adj. (viu, care trăiește, stătător, locuitor). verb tranzitiv trăi

TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (în formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Să trăiești!Expr. (Formulă de jurământ) Așa să trăiesc (sau să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa). 2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. și tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu... 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din sl. trajati. verb tranzitiv trăi

trăĭésc v. intr. (bg. traĭy, vsl. traĭati, a dura). Vĭețuĭesc, sînt în vĭață: Matusalem a trăit 969 de anĭ (Biblia). Străbat vĭața: trăĭesc la țară, la oraș. Duc vĭața cu alțiĭ la un loc: trăĭa fericit cu aĭ săĭ. Îmĭ consacru vĭața: trăĭa p. știință. Durez: opere care trăĭesc și astăzĭ. Persist în amintire: gloria Romanilor va trăi etern. Mă hrănesc cu: trăĭa cu legume. Cîștig, îmĭ scot mijloacele de traĭ: trăĭa din munca luĭ. Să trăĭeștĭ, să trăĭască, expresiunĭ p. a ura vĭață lungă. (În armată soldatu îl salută pe ofițer cu „Să trăițĭ !”). Așa să trăĭesc (după cum mărturisesc adevăru), formulă de jurămînt. V. tr. A trăi un traĭ fericit, a trăi vremurĭ grele. Șĭ-a trăit traĭu, șĭ-a mîncat mălaĭu. V. mălaĭ. Dumnezeŭ să te trăĭască (Rar). D-zeŭ să-țĭ dea vĭață lungă ! V. vegetez, hălăduĭesc, vivat. verb tranzitiv trăĭesc

a trăi cu cineva expr. a avea relații intime cu cineva fără a fi căsătorit. verb tranzitiv atrăicucineva

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux. verb tranzitiv atrăiîmpărătește

a trăi de azi pe mâine expr. a avea o situație materială precară, a fi sărac. verb tranzitiv atrăideazipemâine

a trăi pe spinarea cuiva expr. a trăi ca un parazit / din munca altora. verb tranzitiv atrăipespinareacuiva

a trăi din sudoarea frunții expr. a-și câștiga existența prin muncă. verb tranzitiv atrăidinsudoareafrunții

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului trăi

trăi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) trăi trăire trăit trăind singular plural
trăind trăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) trăiesc (să) trăiesc trăiam trăii trăisem
a II-a (tu) trăiești (să) trăiești trăiai trăiși trăiseși
a III-a (el, ea) trăiește (să) trăiai trăia trăi trăise
plural I (noi) trăim (să) trăim trăiam trăirăm trăiserăm
a II-a (voi) trăiți (să) trăiți trăiați trăirăți trăiserăți
a III-a (ei, ele) trăiesc (să) trăiască trăiau trăi trăiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z