trândav definitie

trấndav adj. m., pl. trấndavi; f. trấndavă, pl. trấndave adjectiv trândav

trî́ndav (est) și -áv (vest), -ă adj. (d. trînd; sîrb. trunjav, leneș, truntav, greŭ. V. și trîntor. Cp. cu bobletic). Vechĭ. Idropic. Azĭ. Fig. Foarte leneș, sibarit. – În Cov. trî́ntav. adjectiv trîndav

trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)]. adjectiv trândav

TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] – Cf. sb. truntav. adjectiv trândav