trândav definitie

trấndav adj. m., pl. trấndavi; f. trấndavă, pl. trấndave adjectiv trândav

trî́ndav (est) și -áv (vest), adj. (d. trînd; sîrb. trunjav, leneș, truntav, greŭ. V. și trîntor. Cp. cu bobletic). Vechĭ. Idropic. Azĭ. Fig. Foarte leneș, sibarit. – În Cov. trî́ntav. adjectiv trîndav

trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)]. adjectiv trândav

TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] – Cf. sb. truntav. adjectiv trândav

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului trândav

trândav   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trândav trândavul trândavă trândava
plural trândavi trândavii trândave trândavele
genitiv-dativ singular trândav trândavului trândave trândavei
plural trândavi trândavilor trândave trândavelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z